Unul la Primărie, două la şcoala de fete…

(Tocmai fusei acuzat că ţin cu Geoană. Doar spusesem, preţ de nişte postări mai jos, că nu ţin nici cu unul nici cu altul…am votat cu altcineva în turul unu, iar în turul doi m-am gândit bine cu cine votez şi am ales raţional, spre deosebire de alţii care au ales din emoţie, din frică, din amintire sau din identificare. În continuare, o să spun ce cred despre tot ce văd prin media şi prin jur, chiar dacă mă aleg cu pumni virtuali din ambele tabere.)

Sunt absolut surprins că intuiţia mea cu voturile nule a devenit realitate, adică scandal…când am scris eu postarea, nu sufla nimeni o vorbă pe subiectul ăsta. Zici că PSD-ul a citit blogul ăsta proaspăt şi mi-a furat ideea  

Dar dacă tot am intuiţii, să spun şi continuarea. Renumărarea voturilor nu are cum să schimbe situaţia. PSD-ul va arăta doar că au fost nereguli, eventual, dar nimeni nu are cum să afle cum ar fi stat lucrurile fără ele. Iar în rest, ca la români: oamenii tac şi fac. Nimeni nu este vinovat…

PS. Poate după poveştile romantice cu furat voturi or să se ostenească să informatizeze procesu’  de votare, că ne râd toate curcile din curţile europene…

AntiBăsescu…

Ei, da! M-am transformat într-o singură noapte, ca un cameleon! Îmi schimb culoarea odată cu rezultatul alegerilor!

Dacă vă amintiţi, priveam întrecerea electorală cu oarecare detaşare. Eram în stare să gândesc limpede şi independent şi să spun că nu îmi place nici Geoană  nici Băsescu. Aveam o  vagă simpatie, total nejustificată, pentru preşedinte, cu care empatizez oarecum (este un om curajos şi dintr-o bucată: am apreciat cum a acceptat lupta de unul singur contra toţi ceilalţi, candidaţi şi presă). Totuşi, de votat am votat altfel decât majoritatea românilor: am votat din raţiune şi nu din emoţie (am ascultat “la rece” mesajele lor, nu m-am lăsat înşelat de spectacolul lor de teatru).

DAR…există un DAR. Totul până la furt şi minciună! Mi-a rămas în gât faza cu stinsul luminilor şi cu scenariul de hocus pocus al aşa-zisei numărători ale lui Videanu.  Nu vreau să fiu condus de asemenea oameni!

Aşa stând lucrurile, vă întreb: de când şi până când hotărăsc românii din diaspora soarta ţării? De unde şi până unde mă obligă ei să am un anumit preşedinte? Să vină ei înapoi să fie supuşii lui veseli. De ce nu o fac dacă au fost atât de convinşi încât l-au votat pe bandă rulantă? Nu e corect…unu, că ei votează pe baza unor informaţii trunchiate, pentru că nu au prea mult acces la informaţia din ţară  (mulţi au plecat acum mai mulţi ani, din cauza PSD, şi acum asociază marca aceasta cu toate relele, fără să considere că se putea schimba între timp). Doi, a fost o contradicţie între anunţarea de exit poll-uri la ora 21,00 ora României şi timpul rămas diasporei americane ca să voteze  (în America de Nord,  ora era undeva între 13,00 şi 15,00) – deci votul lor a fost în întregime afectiv şi impresionist. Aşadar, mai bine să stea acasă dacă nu vor să se şi întoarcă în România (măcar puţin,  să vadă pe viu rezultatul votului lor). Totul a devenit inutil: legea, politica, exit- poll-urile şi dezbaterile. Suntem într-o ţară în care nu merge nimic de cinci ani şi nu are şanse să meargă nici în continuare, cu podoabele din fruntea ţării.

(Şi iată cum votul de blam, considerat drept o cale de protest, putea să încurajeze frauda…cum poţi să câştigi voturi în noaptea alegerilor? Se poate şi băgînd buletine noi în circuit, dar este riscant. Mai simplu este să iei din voturile celuilalt şi pui ştampila pe ambele căsuţe. E suficient dacă faci asta în mod ordonat, astfel încât voturile anulate să nu se concentreze în anumite locuri, ca să bată la ochi…românii sunt maeştri în falsuri. Mai bagi şi filmul cu stinsul luminilor, ca să fie tacâm complet, şi scenariile de Hollywood devin nişte biete poveşti nemuritoare în comparaţie cu aventurile electorale de aici.)

Ha! Auzi, “un fleac”! Ne-a “ciuruit”! Ăsta este omul pe care l-au votat cinci milioane de români…

Antisistem…

Tot încercînd să răspund la întrebarea “Eu cu cine votez?” şi fiind pus în faţa alternativei de azi (azi chiar trebuie să pun ştampila pe  buletinul ăla), mi-am limpezit mai bine poziţia. A fi antisistem (că mai văd adjectivul prin online şi offline) nu înseamnă a fi “împotriva puterii”, nici a fi “împotriva partidelor politice”  şi nici a fi  nonconformist cu orice preţ sau critic în orice ocazie.  Mai degrabă înseamnă a “nu fi de aici”.

Dar să explic mai bine. Toţi conducătorii pe care i-am avut au fost după chipul şi asemănarea românilor, la momentul respectiv. Dacă Ceauşescu a ajuns să fie ce a fost, a fost pentru că românii l-au produs. Acum, Băsescu cel “certăreţ şi mitocan” este tot proiecţia mentală a celor mai mulţi. Dacă se va schimba, înseamnă că “majoritatea” s-a schimbat (o schimbare mică, diferenţa poate fi la câteva zeci de voturi azi) pe o variantă mai soft, dar nu mai puţin manipulativă. Iar fondul problemelor rămâne acelaşi. Mereu am învinuit conducătorii şi clasa politică de una şi de alta dar problemele rămân ale noastre. O bună parte din alegătorii de azi sunt certăreţi, needucaţi, şi iubesc să fie conduşi prin măsuri de forţă. Iar altă parte vine cu diferite justificări pentru schimbare, dar de fapt sunt evitanţi, fug de responsabilitate şi au spirit de turmă (mă opresc aici ca să nu mă trezesc psiholog fără diplomă : foarte interesant dar nu am timp azi.)

Deci, sunt antisistem. Sunt împotriva celor care au fost şi a celor care vor fi. Sunt împotriva celor care au îndepărtat politica de oameni, încât cei asemenea mie preferă să se apere împotriva informaţiilor decât să mai fie  rotiţe într-un mecanism inutil. Sunt împotriva celor care mint!

Meciul final: cine a învins?

Azi văzurăm şi meciul final!Dar tot nu ne lămurirăm: noi cu cine votăm?! Eu sunt şi mai în ceaţă decât la început.

Pe ansamblu: dezbaterea a fost mai urâtă decât cea pentru turul I. Candidaţii îşi tăiau vorba, vorbeau peste celălalt, încât de multe ori nu se mai înţelegea nimic. Înţeleg că toată lumea este nerăbdătoare şi nu are educaţie în comunicare, dar totuşi! eram la o dezbatere foarte serioasă. Pe chestia asta, lui Turcescu, deşi nu este prea deştept, i-au crescut enorm acţiunile. S-a bătut eroic pentru a menţine ordinea la cuvânt şi formatul emisiunii. Cred că el este câştigătorul

Mi-a plăcut ce au spus candidaţii la începutul emisiunii, pentru că am putea să tăiem tot restul. Nu l-aş vota pe Traian Băsescu pentru că nu mai are ce să ofere ţării. Nu l-aş vota pe Mircea Geoană pentru că este un om slab. Bravos, naţiune! Între unul care şi-a epuizat potenţialul şi unul slab şi prefăcut, pe care să îl alegem?

Geoană a avut un discurs mai incisiv şi mai bine legat decât Băsescu. Au muncit ceva, băieţii lui Ponta! I-au trimis bileţele şi după pauză, cu răspunsul la întrebarea la care o zbârcise. Ţineau foarte mult la imaginea de băiat silitor, care “şi-a făcut lecţiile” şi le ştie pe toate. Numai că imaginea asta este bună doar pentru pensionari. (De asta nu o sun pe mama în seara asta, ca să nu mi-l laude !) Dacă dai discursul la o parte, rămâne tot el, adică…minte, cu mâna pe Biblie. Eu, dacă eram în locul organizatorilor, îi jucam o farsă şi îi dădeam un citat-capcană dintr-o religie paralelă (din religia shinto, de exemplu) şi îi spuneam că este din Noul Testament. Atunci să vezi! Nici celălalt nu e rupt din soare, dar măcar nu face pe perfectul.

Am citit pe blogul cuiva o remarcă interesantă: dar de ce să nu votăm şi prima doamnă? Că şi aici sunt probleme serioase. Nu aş vota-o pe Mihaela Geoană. O nomenclaturistă fasonată, care încearcă să facă pe populara dar nu îi iese…

Ei, unu şi cu unu fac doi! Mă duc la vot sau nu mă duc? Raţional, sunt convins că alianţa asta cu Antonescu şi Johannis ar aduce măcar stabilitate pentru ţară. Afectiv, nu pot să înghit pe Gionel şi Gionica. Nu îmi place nici să stau acasă, nu am stat niciodată.  Nu am trecut degeaba prin Piaţa Universităţii. Puteam să mor şi eu atunci, între ceilalţi. Şi acum să renunţ la vot de bună voie?!…

România sfâşiată în două

Nu i-au pregătit deloc ceva frumos de ziua ei, zău…După filmuleţul istoric de vineri (nu am mai văzut nimic, am fost plecat două zile în străinătate) România a fost împărţită în două. Aşa o atmosferă agitată nu am văzut din 2000, când erau toţi îngrijoraţi înainte de turul II.  Filmul cu “preşedintele bătăuş” a agitat spiritele şi nu a mai lăsat loc nici pentru bună ziua. Dacă vreun alegător imprudent spune că votează cu Geoană, imediat sare cineva din casă sau de pe lângă casă să se certe pentru celălalt candidat…Pe Internet, taberele nu prea se mai confruntă. Grupurile stau ciorchine în “locuri sigure”, pe siteurile/blogurile unde se ştie sigur cine-i cu cine: i-a stresat prea rău prima parte a campaniei şi nu vor să mai dezbată. De la distanţă, se pare că alegătorii lui Antonescu îşi cam făcuseră un scenariu din turul I, cu cine votează între Băsescu şi Geoană.

Săptămâna trecută a fost moartă din punct de vedere al acţiunilor electorale clasice. S-au văzut în plus numai bannerele uriaşe cu Geoană şi Antonescu, într-o postură care merge bine cu sloganul  “învingem împreună”. Acum, văd la televizor trio-ul de şoc Geoană- Antonescu- Johannis care speră ca prin asociere să fortifice suficient capitalul lor de imagine. Nu este chiar aşa, o parte din alegătorii lui Antonescu îl urăsc pe Geoană şi consideră o trădare discursul de sprijin pentru Geoană, după ce înainte de alegeri l-a atacat. Aşadar, on ne sais jamais !

Din jungla alegerilor…

După câteva zile de acalmie, a început din nou un care pe care… de data asta cred că l-au făcut KO pe Traian Băsescu. Degeaba a încercat el printr-un joc de picioare să evite lovitura care venea în plină figură, nu prea a reuşit. Filmul cu bucluc s-a repetat toată după-amiaza de ieri (nu ştiu câte ore l-au dat în reluare, că am dat drumul la televizor pe la 16,30…fapt este că am fost într-o vizită şi când m-am întors, pe la 21,30, încă mai era : ăsta da record de reluări). Cu asta, demonizarea lui Traian Băsescu a atins cota maximă. Începe să se vadă trenul învingătorului…Numai că media, închipuită cum e, neglijează un aspect important: efectul pervers de atragere a simpatiei pentru un personaj pe punctul de a fi linşat simbolic. M-au plictisit atât de tare cu exagerările lor despre patologie psihologică, temperament agresiv şi imoralitate (dacă e pe aşa, jumătate dintre bărbaţii români între 20 şi 50 de ani sunt la limita patologicului pentru că ar fi procedat la fel…) şi cu scos de la naftalină toţi duşmanii personajului în cauză, încât mai că am început să simt milă şi interes pentru el…eu, care nu l-am votat niciodată şi nu fac parte din targetul lui. Dar, dacă eşti un om normal, respingi nu numai circul unora, ci şi exagerările celorlalţi, pentru că începi să te întrebi: dar oamenii din umbră care regizează povestea asta, ce interes au?

Viaţa de alegător din ultimii douăzeci de ani a fost palpitantă. Dacă în primii zece ani după revoluţie votam de plăcere (am  fost în Piaţa Universităţii, am făcut parte din cei 2% care au votat cu Ion Raţiu, cei care voiau să “vândă ţara americanilor…”, am plâns de bucurie când a ieşit Constantinescu preşedinte) în următorii zece ani m-am trezit mereu forţat să votez. Aşa m-am trezit  în turul II că l-am votat pe nebunul de Vadim în 2000, sau că l-am votat pe arogantul de Năstase în 2004. Dar acum stresul meu de alegător raţional a atins cote maxime. Pe cine să votez?! Sau să mă abţin să votez (nu prea îmi stă în fire)?!