Unul la Primărie, două la şcoala de fete…

(Tocmai fusei acuzat că ţin cu Geoană. Doar spusesem, preţ de nişte postări mai jos, că nu ţin nici cu unul nici cu altul…am votat cu altcineva în turul unu, iar în turul doi m-am gândit bine cu cine votez şi am ales raţional, spre deosebire de alţii care au ales din emoţie, din frică, din amintire sau din identificare. În continuare, o să spun ce cred despre tot ce văd prin media şi prin jur, chiar dacă mă aleg cu pumni virtuali din ambele tabere.)

Sunt absolut surprins că intuiţia mea cu voturile nule a devenit realitate, adică scandal…când am scris eu postarea, nu sufla nimeni o vorbă pe subiectul ăsta. Zici că PSD-ul a citit blogul ăsta proaspăt şi mi-a furat ideea  

Dar dacă tot am intuiţii, să spun şi continuarea. Renumărarea voturilor nu are cum să schimbe situaţia. PSD-ul va arăta doar că au fost nereguli, eventual, dar nimeni nu are cum să afle cum ar fi stat lucrurile fără ele. Iar în rest, ca la români: oamenii tac şi fac. Nimeni nu este vinovat…

PS. Poate după poveştile romantice cu furat voturi or să se ostenească să informatizeze procesu’  de votare, că ne râd toate curcile din curţile europene…

Seara fetelor Morgana

Vin şi eu (obosit, praf) de la serviciu şi dau în diagonală pe televiziuni, să văd  ce s-a mai întâmplat azi…Ia să vedem. Pe TVR1, Videanu cel grandoman spune că planul de guvernare Geoană – Antonescu-Johannis nu a existat. (Că nu l-a văzut nimeni, nu?!) Pe B1TV, Ana Birchall spune că nu a fost ea pe caseta cu scandal. Pe Realitatea TV, isterie curată. Se vorbeşte despre o casetă  cu Geoană pe care nu a văzut-o nimeni, deci foarte probabil nu există.  Turcescu invocă la un moment dat pe Zoso şi blogosfera (Dan Nica zice “bine, domne, dacă vrei dta să-i zici aşa..dar pe Zoso ăla nu l-a văzut nimeni, e ca şi cum nu există.”)  Deci nici blogosfera nu există. Apoi, ceartă dezlănţuită cu Videanu de o parte, Orban şi  Nica de altă parte, şi moderatori prost crescuţi la mijloc. Primul spune că frauda nu există, iar ceilalţi, că au votat o sumedenie de fantome. Moderatorul se ia în beţe şi cu unul şi cu alţii, astfel încât Videanu procedează mârlăneşte şi închide telefonul (nici nu pot să spun ce bine îmi pare). Pe urmă jurnaliştii iau CNP-urile fantomelor la verificat şi spun că într-adevăr  oamenii ăia nu există.

Deci ne-am lămurit: nimic din tot ce am văzut şi auzit nu există, totul a fost un miraj. Poate că nici seara nu există ?!

AntiBăsescu…

Ei, da! M-am transformat într-o singură noapte, ca un cameleon! Îmi schimb culoarea odată cu rezultatul alegerilor!

Dacă vă amintiţi, priveam întrecerea electorală cu oarecare detaşare. Eram în stare să gândesc limpede şi independent şi să spun că nu îmi place nici Geoană  nici Băsescu. Aveam o  vagă simpatie, total nejustificată, pentru preşedinte, cu care empatizez oarecum (este un om curajos şi dintr-o bucată: am apreciat cum a acceptat lupta de unul singur contra toţi ceilalţi, candidaţi şi presă). Totuşi, de votat am votat altfel decât majoritatea românilor: am votat din raţiune şi nu din emoţie (am ascultat “la rece” mesajele lor, nu m-am lăsat înşelat de spectacolul lor de teatru).

DAR…există un DAR. Totul până la furt şi minciună! Mi-a rămas în gât faza cu stinsul luminilor şi cu scenariul de hocus pocus al aşa-zisei numărători ale lui Videanu.  Nu vreau să fiu condus de asemenea oameni!

Aşa stând lucrurile, vă întreb: de când şi până când hotărăsc românii din diaspora soarta ţării? De unde şi până unde mă obligă ei să am un anumit preşedinte? Să vină ei înapoi să fie supuşii lui veseli. De ce nu o fac dacă au fost atât de convinşi încât l-au votat pe bandă rulantă? Nu e corect…unu, că ei votează pe baza unor informaţii trunchiate, pentru că nu au prea mult acces la informaţia din ţară  (mulţi au plecat acum mai mulţi ani, din cauza PSD, şi acum asociază marca aceasta cu toate relele, fără să considere că se putea schimba între timp). Doi, a fost o contradicţie între anunţarea de exit poll-uri la ora 21,00 ora României şi timpul rămas diasporei americane ca să voteze  (în America de Nord,  ora era undeva între 13,00 şi 15,00) – deci votul lor a fost în întregime afectiv şi impresionist. Aşadar, mai bine să stea acasă dacă nu vor să se şi întoarcă în România (măcar puţin,  să vadă pe viu rezultatul votului lor). Totul a devenit inutil: legea, politica, exit- poll-urile şi dezbaterile. Suntem într-o ţară în care nu merge nimic de cinci ani şi nu are şanse să meargă nici în continuare, cu podoabele din fruntea ţării.

(Şi iată cum votul de blam, considerat drept o cale de protest, putea să încurajeze frauda…cum poţi să câştigi voturi în noaptea alegerilor? Se poate şi băgînd buletine noi în circuit, dar este riscant. Mai simplu este să iei din voturile celuilalt şi pui ştampila pe ambele căsuţe. E suficient dacă faci asta în mod ordonat, astfel încât voturile anulate să nu se concentreze în anumite locuri, ca să bată la ochi…românii sunt maeştri în falsuri. Mai bagi şi filmul cu stinsul luminilor, ca să fie tacâm complet, şi scenariile de Hollywood devin nişte biete poveşti nemuritoare în comparaţie cu aventurile electorale de aici.)

Ha! Auzi, “un fleac”! Ne-a “ciuruit”! Ăsta este omul pe care l-au votat cinci milioane de români…

Antisistem…

Tot încercînd să răspund la întrebarea “Eu cu cine votez?” şi fiind pus în faţa alternativei de azi (azi chiar trebuie să pun ştampila pe  buletinul ăla), mi-am limpezit mai bine poziţia. A fi antisistem (că mai văd adjectivul prin online şi offline) nu înseamnă a fi “împotriva puterii”, nici a fi “împotriva partidelor politice”  şi nici a fi  nonconformist cu orice preţ sau critic în orice ocazie.  Mai degrabă înseamnă a “nu fi de aici”.

Dar să explic mai bine. Toţi conducătorii pe care i-am avut au fost după chipul şi asemănarea românilor, la momentul respectiv. Dacă Ceauşescu a ajuns să fie ce a fost, a fost pentru că românii l-au produs. Acum, Băsescu cel “certăreţ şi mitocan” este tot proiecţia mentală a celor mai mulţi. Dacă se va schimba, înseamnă că “majoritatea” s-a schimbat (o schimbare mică, diferenţa poate fi la câteva zeci de voturi azi) pe o variantă mai soft, dar nu mai puţin manipulativă. Iar fondul problemelor rămâne acelaşi. Mereu am învinuit conducătorii şi clasa politică de una şi de alta dar problemele rămân ale noastre. O bună parte din alegătorii de azi sunt certăreţi, needucaţi, şi iubesc să fie conduşi prin măsuri de forţă. Iar altă parte vine cu diferite justificări pentru schimbare, dar de fapt sunt evitanţi, fug de responsabilitate şi au spirit de turmă (mă opresc aici ca să nu mă trezesc psiholog fără diplomă : foarte interesant dar nu am timp azi.)

Deci, sunt antisistem. Sunt împotriva celor care au fost şi a celor care vor fi. Sunt împotriva celor care au îndepărtat politica de oameni, încât cei asemenea mie preferă să se apere împotriva informaţiilor decât să mai fie  rotiţe într-un mecanism inutil. Sunt împotriva celor care mint!

Din jungla alegerilor…

După câteva zile de acalmie, a început din nou un care pe care… de data asta cred că l-au făcut KO pe Traian Băsescu. Degeaba a încercat el printr-un joc de picioare să evite lovitura care venea în plină figură, nu prea a reuşit. Filmul cu bucluc s-a repetat toată după-amiaza de ieri (nu ştiu câte ore l-au dat în reluare, că am dat drumul la televizor pe la 16,30…fapt este că am fost într-o vizită şi când m-am întors, pe la 21,30, încă mai era : ăsta da record de reluări). Cu asta, demonizarea lui Traian Băsescu a atins cota maximă. Începe să se vadă trenul învingătorului…Numai că media, închipuită cum e, neglijează un aspect important: efectul pervers de atragere a simpatiei pentru un personaj pe punctul de a fi linşat simbolic. M-au plictisit atât de tare cu exagerările lor despre patologie psihologică, temperament agresiv şi imoralitate (dacă e pe aşa, jumătate dintre bărbaţii români între 20 şi 50 de ani sunt la limita patologicului pentru că ar fi procedat la fel…) şi cu scos de la naftalină toţi duşmanii personajului în cauză, încât mai că am început să simt milă şi interes pentru el…eu, care nu l-am votat niciodată şi nu fac parte din targetul lui. Dar, dacă eşti un om normal, respingi nu numai circul unora, ci şi exagerările celorlalţi, pentru că începi să te întrebi: dar oamenii din umbră care regizează povestea asta, ce interes au?

Viaţa de alegător din ultimii douăzeci de ani a fost palpitantă. Dacă în primii zece ani după revoluţie votam de plăcere (am  fost în Piaţa Universităţii, am făcut parte din cei 2% care au votat cu Ion Raţiu, cei care voiau să “vândă ţara americanilor…”, am plâns de bucurie când a ieşit Constantinescu preşedinte) în următorii zece ani m-am trezit mereu forţat să votez. Aşa m-am trezit  în turul II că l-am votat pe nebunul de Vadim în 2000, sau că l-am votat pe arogantul de Năstase în 2004. Dar acum stresul meu de alegător raţional a atins cote maxime. Pe cine să votez?! Sau să mă abţin să votez (nu prea îmi stă în fire)?!

Ştiri de pe frontul nevăzut

Ziua de ieri a semănat a nebunie perfectă. Ultima săptămână de campanie nu putea să arate altfel!  Candidaţii se acuză reciproc că fug de dueluri în direct. Din ce se vede în media nu poţi să mai ştii cine spune adevărul şi cine minte.

Pe urmă…pe piaţă apar simultan două bombe: stenograma unei convorbiri private în care Bogdan Chireac povesteşte că Mircea Geoană a furat banii de la PSD şi i-a dat soacră-si, şi declaraţiile procurorului din cazul Omar Hayssam, din care reiese că răpirea jurnaliştilor din Irak ar fi fost înscenată de preşedinte.

Nimic de zis! E plauzibil şi probabil sunt adevărate ambele poveşti. Nu sunt un fan al preşedintelui şi nici al lui Geoană. Dar de ce apar dezvăluirile astea simultan, în ultima săptămână de campanie? Sau, nu erau simultan,  erau mutări rapide de şah ( unul a aflat ce i se pregăteşte şi a aruncat o bombă rapidă împotriva celuilalt, ca să distragă atenţia)? Indiferent cum ar fi,  oamenii ăştia sunt pe locul unu şi doi în sondaje (nu e clară ordinea), au şanse mari…ţi se face milă de ţara asta. Te întrebi cât este condamnată să mai sufere, să fie minţită şi păcălită. Dar fiecare trebuie să îşi înveţe lecţiile! Poate când românii s-or afunda mai adânc într-o prăpastie, mintea le va deveni mai limpede.

Să ne aşezăm mai confortabil în fotolii. Nu se ştie ce mai urmează