AntiBăsescu…

Ei, da! M-am transformat într-o singură noapte, ca un cameleon! Îmi schimb culoarea odată cu rezultatul alegerilor!

Dacă vă amintiţi, priveam întrecerea electorală cu oarecare detaşare. Eram în stare să gândesc limpede şi independent şi să spun că nu îmi place nici Geoană  nici Băsescu. Aveam o  vagă simpatie, total nejustificată, pentru preşedinte, cu care empatizez oarecum (este un om curajos şi dintr-o bucată: am apreciat cum a acceptat lupta de unul singur contra toţi ceilalţi, candidaţi şi presă). Totuşi, de votat am votat altfel decât majoritatea românilor: am votat din raţiune şi nu din emoţie (am ascultat “la rece” mesajele lor, nu m-am lăsat înşelat de spectacolul lor de teatru).

DAR…există un DAR. Totul până la furt şi minciună! Mi-a rămas în gât faza cu stinsul luminilor şi cu scenariul de hocus pocus al aşa-zisei numărători ale lui Videanu.  Nu vreau să fiu condus de asemenea oameni!

Aşa stând lucrurile, vă întreb: de când şi până când hotărăsc românii din diaspora soarta ţării? De unde şi până unde mă obligă ei să am un anumit preşedinte? Să vină ei înapoi să fie supuşii lui veseli. De ce nu o fac dacă au fost atât de convinşi încât l-au votat pe bandă rulantă? Nu e corect…unu, că ei votează pe baza unor informaţii trunchiate, pentru că nu au prea mult acces la informaţia din ţară  (mulţi au plecat acum mai mulţi ani, din cauza PSD, şi acum asociază marca aceasta cu toate relele, fără să considere că se putea schimba între timp). Doi, a fost o contradicţie între anunţarea de exit poll-uri la ora 21,00 ora României şi timpul rămas diasporei americane ca să voteze  (în America de Nord,  ora era undeva între 13,00 şi 15,00) – deci votul lor a fost în întregime afectiv şi impresionist. Aşadar, mai bine să stea acasă dacă nu vor să se şi întoarcă în România (măcar puţin,  să vadă pe viu rezultatul votului lor). Totul a devenit inutil: legea, politica, exit- poll-urile şi dezbaterile. Suntem într-o ţară în care nu merge nimic de cinci ani şi nu are şanse să meargă nici în continuare, cu podoabele din fruntea ţării.

(Şi iată cum votul de blam, considerat drept o cale de protest, putea să încurajeze frauda…cum poţi să câştigi voturi în noaptea alegerilor? Se poate şi băgînd buletine noi în circuit, dar este riscant. Mai simplu este să iei din voturile celuilalt şi pui ştampila pe ambele căsuţe. E suficient dacă faci asta în mod ordonat, astfel încât voturile anulate să nu se concentreze în anumite locuri, ca să bată la ochi…românii sunt maeştri în falsuri. Mai bagi şi filmul cu stinsul luminilor, ca să fie tacâm complet, şi scenariile de Hollywood devin nişte biete poveşti nemuritoare în comparaţie cu aventurile electorale de aici.)

Ha! Auzi, “un fleac”! Ne-a “ciuruit”! Ăsta este omul pe care l-au votat cinci milioane de români…

Ce-am avut şi ce-am pierdut…

Spiritele s-au încins rău de tot după finală iar rezultatele de ieri nu au făcut decât să le încingă şi mai tare, până la explozie. Politicienii şi jurnaliştii şi-au ieşit din pepeni şi s-au certat ca nebunii. Aţi văzut cum s-au certat Vosganian  şi mediatorii în studio la Antena 3? Să mor dacă am înţeles de ce…sau de ce Ciutacu s-a luat de Teodorescu în timp ce explica ceva…că doar omul nu făcuse nici o aluzie. Putem să-i scuzăm pe moderatori că au pus mult suflet în lupta lor anti-Băsescu (în mod ciudat, o luptă care s-a transformat în avantaj, fir-ar să fie! Multe noroace  mai are omul ăsta?!). Putem să-i scuzăm şi pe liberali că au venit cu reproşuri tâmpite în studio când nu era cazul -  doar nu au murit dacă s-a clasat candidatul lor pe locul 3. Putem să-l scuzăm şi pe Antonescu pentru discursul virulent de aseară, era probabil foarte dezamăgit. Dar aşa ajungem la un lanţ de scuze şi nu acesta era scopul. Scopul era unul practic: cum facem ca din rezultatele astea proaste să scoatem ceva bun pentru ţară?…

Discursul de ieri seară al lui Sorin Oprescu a fost unul demn şi echilibrat, dar a trecut neobservat în primul rând pentru că a fost învins (învins nu în sensul că a ieşit pe locul 4-5, ci pentru că a obţinut mai puţine procente decât se aştepta, prin migraţia voturilor către Antonescu). Şi poporul ăsta aşa este construit, cu un oportunism teribil, te bagă în seamă numai dacă ai reuşit…dacă nu ai reuşit, indiferent din ce motiv, eşti un looser şi atât. Nu înţeleg de ce atâta apetit pentru învingători la un popor colectivist: nu îl pot explica decât prin legea atracţiei opuselor. În al doilea rând, discursul lui Oprescu a trecut neobservat pe lângă cel al învingătorilor şi al marelui învins, Crin Antonescu. Atât Geoană cât şi Antonescu au cules ceva lauri în urma finalei de vineri, li s-a acordat titlul de luptător, de către votanţi din tabere adverse. Acesta nu e un lucru rău pentru imaginea lor şi prestaţiile publice viitoare.

(Acum, la loc comanda: WTF, turul doi cu Băsescu şi Geoană?! Şi eu cu cine mai votez?!)