Citesc pe blogul lui Ciutacu un exercitiu interesant de imaginaţie. Ce ai fi făcut acum dacă nu era Revoluţia?
Ce aş fi făcut eu: aş fi terminat Facultatea de Electrotehnică (nici bine nici rău, pe la mijloc). Aş fi prins o repartiţie mediocră la minele din Livezeni, Petroşani. Pentru că nu m-aş fi însurat aşa de devreme, aş fi primit o cameră într-un cămin de mineri. Scandaluri şi beţii la vecini, la care aş fi asistat scârbit, şi frica persistentă de a intra în mină, cu claustrofobia care era de-abia la început pe atunci. (Aşa ajungeau oamenii pe vremea aceea, forţaţi să facă ce nu li se potriveşte şi să trăiască exact ce nu puteau să suporte.) După vreo doi ani, părinţii mei, fără pile şi relaţii dar disperaţi, ar fi reuşit să mă mute de la mine la sondele de petrol dinspre Motru. Aş fi făcut zilnic naveta, timp de mulţi ani, vara pe căldură chinuitoare, în nişte curse prăfuite, şi iarna, când ne-ar fi îngheţat mânuşile pe teren şi întrebându-ne cum rezistă ăia care muncesc acolo tot timpul (noi inginerii am mai fi ajuns din când în când şi la “cartierul general”, la birouri). După-mesele în care nu aş fi stat la cozi m-aş fi uitat la televizor pe sârbi şi pe bulgari, jinduind la comunismul lor cu faţă umană. Mi-aş fi făcut un grup mic de prieteni, fete şi băieţi, din Sighişoara şi Braşov şi am fi luat trenuri reci către munte în cele câteva sâmbete libere pe an. Am fi prins bilete prin sindicat pe litoral, la Venus, şi pentru un vestit concediu în Bulgaria. Ca să fac ceva interesant (că prea ar fi fost monoton fără muzică şi filme), aş fi înfiinţat cu cel mai bun prieten din oraş un post de radio studenţesc şi ne-am fi distrat în circuit închis. Ajuns pe la 30 de ani, m-aş fi plictisit şi, pentru că povestea de dragoste cu prietena mea ar fi sfârşit prost, aş fi acceptat o căsătorie aranjată. După căsătorie, tata socru, PCR-ist cu pile pe la primărie, mi -ar fi găsit un post avantajos la un institut de proiectare. Odată cu asta ne-ar fi făcut cadou şi un apartament luat tot pe pile de la primărie. La scurtă vreme după, ne-am fi luat o Dacie 1300 la mâna a doua. Şi aşa, pricopsit cu de toate, dar cu o nevastă care m-ar fi chinuit ani de zile, aş fi trăit visând ani de zile la Australia şi la Canada, gândindu-mă că undeva în lume există şi oameni care trăiesc cu adevărat.
